La Pașcani, la trenuri

This slideshow requires JavaScript.

Sîmbăta am fost la Pașcani, patria lui Mihail Sadoveanu și a trenurilor noi CFM. MTID și Calea Ferată erau pur și simplu obligați să dea o lovitură mediatică celor care cu regularitate răsturnau căldări de zoi (sub forma postărilor pe bloguri și conferințe de presă) peste inițiativa de a moderniza trenurile interurbane a Moldovei. Producătorii zoilor vor fi impuși să tacă sau să se redirecționeze împotriva „bloggerilor și presei vândute”. Inteligent.

Trenurile, pentru mine, îndeosebi cele interurbane, sunt parte a vieții. De când mă țin minte merg la rude în Fălești cu trenul. Întotdeauna mergeam cu trenurile diesel, care , după cum afirmă ministrul Șalaru, îmi puneau în pericol viața.

Personal

În luna august 2012, veneam în Bălți cu trenul Ungheni-Bălți Slobozia. Când ieșeam din tren, la Gara Bălți-Oraș, nepoata mea, de doi ani, care era în brațele mamei sale, a fost strînsă cu ușile trenului. După 30 de secunde de țipete și încercări de a împinge ușile înapoi, la cererea polițistului, mecanicii au deschis ușile. Nepoțica, de urgență, a plecat la spital, iar trenul a pornit mai departe.

Poliția de trasport nu a găsit în faptele mașiniștilor nici o încălcare a legilor Republicii Moldova, pentru că… copilul de 2 ani nu a primit vătămări corporale, iar stresul și groaza pe care a trăit-o fetița strînsă de ușile trenului care își lua viteză, nu se măsoară de autoritățile moldovenești.

Repet: trenul nu a stat în gară mai mult de o jumătate de minut (după grafic – cel puțin, 2 minute), mașinistul nu s-a asigurat că din tren nimeni nu coboară, deși, pe peron, în dreptul ușilor se aflau trei persoane, care ajutau să iasă mama cu un copil în brațe care dormea.

Cred că nu mai trebuie să spun că nici un fel de scuze nu au fost aduse.

Să revenim la cele globale. Eu cred că problema de bază a lucrurilor care merg prost sunt oamenii care sunt ne-la-locul-lor. Calea Ferată mergea prost. Am încredere în conducerea actuală (cred că noul șef e din categoria celor care sunt la locul lor) va face ca să meargă trenurile bine.

Am avut ocazia să merg de două ori cu trenul nou, care s-a dovedit a fi un prototip. Vara – răcoare, iarna – cald. E bine. Dar când am mers a doua oară (duminica seara), trenul a fost a fost plin cu vîrf, iar studenții (ei erau majoritatea) mergeau în picioare. Cum e posibil, dacă în biletele pe care le cumpără în case sunt indicate locurile? O altă problemă, deși nu amenință procesul de integrare europeană a Republicii Moldova, totuși este gravă – wi-fi-ul era mai jos decât aliansul. Cred că era din cauza studenților care au supraîncărcat trenul și wi-fi-ul.

Despre modernizarea propriu-zisă, citiți la tovarășii mei de călătorie. Eugen Luchianiuc, Dumitru Munteanu, DIMEX, Veaceslav Burlac, Moraru Andrei, Nicolae Apostu, Doina Babcinschi.

Greșeala cea mare în cazul renovării trenurilor consta în politizarea problemei (despre politizare e la modă să vorbești). Parafrazăm maxima despre problemele rușilor: Două cele mai mari necazuri ai moldovenilor – politizarea și atacurile raider.

Acolo unde se face curat (cred că anume cu asta se ocupă Vitalie Struna în funcția de director CFM) este murdar. În murdăria CFM-ului, niște oameni mai șmecheri (a se citi „fosta conducere”) făcau kapiika. Din cele ce ne-a povestit directorul CFM, combustibilul se fura în calități cu adevărat industriale – sute de mii de tone. Dacă din schema combustibil – bani – funcții – combustibil scoatem combustibilul și funcțiile, banii nu apar. Dacă banii nu apar, țipă soția și părăsesc amantele. Sărmanul om este nevoit să redobândească funcțiile pentru combustibilul și, eventual, vreo cetățenie pentru a emigra în Londra, de exemplu. Sunt două căi:

  1. Politizarea problemei
  2. Atac raider

Politizarea problemei e mai ieftină – factor important pentru omul lăsat fără surse de existență de oamenii fără de suflet de la guvernare. Aici prind bine cîțiva oameni cu blog, disponibili de a vărsa niște zoi.

De fapt, este o chestiune extrem de simplă în cazul CFM, care este o companie care face afaceri: cineva te discreditează fără probe – chemare în judecată și problema s-a rezolvat, fără implicarea actorilor politici sau a managementului întreprinderii. Dar mințile luminate a guvernării, care, chiar de la nașterea sa în chinurile valorilor și principiilor, s-au recomandat ca niște rezervoare de inteligență, au decis să accepte lupta în teren politic, pierzînd puncte electorale. (a se revedea alineatul cu oamenii ne la locul lor).

Decizia de a invita bloggeri și presă este bună pentru că transparența, de cele mai multe ori, când e vorba de banii publici, face bine societății. Personajele obscure cu gălețile de zoi vor fi nevoite să-și caute alte ținte, pentru care, poate, vor fi plătite mai bine.

În final, vreau să aduc sincere mulțumiri doritorilor de shopping la Carrefour, datorită cărora am ajuns acasă, la Bălți, pe la amiaza zilei de duminică, 3 februarie.

Advertisements

One Response to La Pașcani, la trenuri

  1. Pingback: apostu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: