Ad interim…

Preşedintele e interimar

Parlamentul balansează pe muchia dizolvării

şi Guvernul cu dânsul

şi Procurorul General

şi Constituţia e mai-mai gata…

Ce e şi mia rău că boborul nostru tot se simte interimar, unii aşteaptă să vină românii să-i unească cu dânşii, alţii nu-i vor pe români şi aşteaptă ruşii. De pacă nu am fi oameni cu o istorie şi cultură imensă, dar nişte maimuţe care aşteaptă să vină oamenii să le dea banane pe dejeaba. De ce? Oare nu îndeajuns am fost umiliţi?

Nu mai ştiu. Uneori vreau să emigrez. Dar uneori, deseori vreau să stau aici,

să mă simt şi eu om,

să nu aştept banane,

să nu aştept românii,

să nu aştept ruşii.

P.S. Azi, când veneam cu autobuzul, în faţa mea s-a aşezat un om cu haine de tip “intilighent. uvajaemâi om în sat.” La prima vedere – vreun director de şcoală, brigadir, primar…