Poza zilei: Ghiocei în ograda mea

Anunţ: Cooperativa “Iunosti”…

Recent, ca deobicei, citind înainte de somn ziarul “Comunistul” din anul 1990, am găsit un anunţ…

Pentru

A venit iarna. Compunere în imagini

Iubirea e o floare cu şapte petale

Impertinenţa neagră a unui ministru alb

Pe 3 martie m-am simţit negru. La noi la Universitate a fost un Om Alb. Mult mai alb decât eu. Nu, nu a fost Alba ca Zăpada, a fost ministrul nostru de Interne Victor Catan. Poliţistul-şef, într-adevăr, vorbea de parcă ar fi cel mai alb dintre cei prezenţi în coliba căpeteniei tribului „Universitatea de Stat din Bălţi”. O faţă acră şi arogantă, vorbe seci şi uzate, aceasta este o formulă potrivită pentru un om alb de la Chişinău într-o discuţie cu noi, aborigenii provinciali. În fine, nu e treaba noastră, a negrilor, să discutăm comportamentul stăpânilor albi, noi ne vom ocupa cu ale noastre.

Haiku politic moldovenesc

De azi, îşi începe lucrările “Cenaclul politico-literar  “Lev Davîdovici Troţki” din Pământeni*”.

Primul poem, în spirit post-modernist-…ist,

Haiku 1:

Trei trandafiri

S-au luat la harţă cu stejarul

Vară. Alegegeri. Referendum.

Opiniile Dvs le aşteptăm în adresa redacţiei, numai să nu uitaţi că suntem oameni civilizaţi (o! aicea-i rimă!): autorul nu înjurăm, pe alţii – se poate.

Kinouri de la “Barza de cristal”

impresii

O lumânare la monumentul lui Ştefan

HotNews

Într-o zi de aprilie, cineva a pus pe o basma albă o lumânare la monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din faţa Primăriei Bălţi. Lumânarea a ars doar câteva minute, după care s-a stins în bătaia vântului.

Ştefan mai este viu în memoria urmaşilor, nu numai în zilele de sărbătoare…

HotNews

Bravo, moldoveni!

Întorcându-mă de la Universitate (din Bălţi), am observat în faţa restaurantului “Nistru”… un câmp de lalele roşii.

Nu mă miră faptul că au fost plantate flori, se mai sădeau în oraşul nostru flor (chiar şi trandafiri). E altceva de mirare.

NU le rupe NIMENI!!!

Chiar este nemaipomenit.

Fotografiile lalelelor le voi adăuga mai târziu. (dacă nu le rupe cineva)  :)

Hristos a Înviat!

Azi nu voi bate capul cititorilor (puţini, da’ câţi sunt) cu prostii de tot felul. Voi poesti o povestire şi relata o relatare (am furat textul de la Moldova1).

Am  fost azi-noapte la biserică. De fapt, nimic deosebit, ca în fiecare an. Dar, a fost ceva… După ce norodu s-o aşezat în rânduri, cum se cade, şi aştepta cuminte ca preotul să le stropească cu agheazmă, lângă mine s-au instalat două domnişoare, de vreo 20-25 (aşe se părea în întuneric). Totul era bine, dacă nu ar fi mirosul foarte putenic de fum. Nu ştiu dacă se cuvine să vii aşa la biserică, dar totuşi nu e în competenţa mea să le judec. De altfel, ele m-au salvat de vreo 3 ori – mi se stingea lumânarea. Ce m-aş fi făcut fără bricheta lor?! Erau foarte amabile. Poate nici n-au fumat? Era fum de la vreun rug? …

Iată, puţin câte puţin, ne apropiem de apogeul povestirii mele povestite, relatării relatate şi a istoriei istorisite.

Când, în sfârşit,  se apropia preotul, cu exclamări fericite “Hristos a Înviat!”, “Христос Воскресе!”, niciun suflet stropit cu apă sfântă nu i-a răspuns “Adevărat a Înviat!”, şi nici “Воистину Воскресе!”. După ce a trecut vreo 10 oameni, preotul n-a mai rezistat şi a zis (chiar în dreptul meu): “Nu-s nici români aicea, nici ruşi nu-s!”. La ce eu, mândru, am strigat (deja pregătit) “Adevărat a Înviat!”.

Morala. Chiar, la noi nu sunt nici români, nici ruşi nu sunt. De ce oare?

P.S. Ultima mea întrebare patetico-retorică nu se referă numai la întâmplarea întâmplată azi-dimineaţa la biserică. (Nu ştiu ce smile-ik să pun aici. sau )