Pe acea vreme Ţara Moldovei era în grele încercări. Fărădelegile tătarilor n-aveu capăt…
Ei (păgânii) năvăleau peste poporul smerit şi-l ducea la târgurile latinilor din Italia ori Hispania ori prin cetăţile muscalilor din Moscuva ori Leningrad.
Da, cu câteva zile mai înainte, veniseră veste groaznică din cetatea de scaun a hatmanului căzăcesc: Ţarul muscalilor Dimitrie I Ursul a făcut înţelegere cu hatamnul cazacilor şi au scris o chemare pentru toată lumea (cum spunea trubadurul răzeşilor din cetatea Ungheniului, Pavluşa Turcitul, bună şi fumoasă) că tare îşi bat capul ei de soarta poprului Moldovei, cel fără de păstor, şi vor ca domnul Mihail să dea mâina de împăcare cu hainul boier răzvrătit, Igoraş Smirnâi din cetatea Tirasului. Vestea aceasta l-a înfuriat rău pe logofătul Ţării Moldovei, Volodimir, care era mai-mai să taie capul solului muscălesc, dar l-o ţinut boierul Marian, cel care a vrut să domnească pe ţara Moldovei şi a venit cu tot cu firman de la ţarul muscălesc, dar i so împotrivit rău Divanul domnesc şi boierul Volodimir Nicolaevici cel Roşu (numit, nu ştiu de ce “cioroiul”), carelea a domnit peste ţară tucma 8 ani, cu tot cu Vasile cel cu Bomboanele şi cu Zina Pulemiotciţa…
Da, grele vremuri îs în Ţara Moldovei…
Comentarii recente